VALORIFICAREA CAPACITATILOR DE ORGANIZARE A TIMPULUI LIBER

Ideea de timp liber este vehiculata inca din antichitate.Incercand o definitie, Aristotel spunea ca timpul liber nu inseamna sfarsitul muncii, ci , dimpotriva, munca inseamna sfarsitul timpului liber.Acesta trebuie consacrat artei, stiintei, filozofiei.Astazi, conceptul de timp liber cunoaste o larga circulatie. Denumit "loisir", "leisure" ,"freizeit" tradus prin "ragaz", "ocupatie placuta", "pe indelete, in tihna", ,intelesul nu este diferentiat in prea mare masura de la popor la popor.Joffre Dumazedier defineste timpul liber drept un ansamblu de activitati in care individul poate sa se dedice din plin, dupa preferinte,fie pentru a se reface, fie pentru a se distra, fie pentru a-si dezvolta informarea sau formarea , dupa ce si-a indeplinit obigatiile sale profesionale, familiale si sociale.
Functia de dezvoltate a personalitatii , functie ce preocupa in mod deosebit oamenii scolii, parintii, societatea in general, caci este prin excelenta o functie educativa sau autoeducativa. Ea vizeaza satisfacerea intereselor, inclinatiilor, aptitudinilor de tip artistic, tehnic, imbogatirea vietii spirituale prin lectura, vizionari de spectacole, vizite in muzee, activitati de creatie, etc.Prin urmare, timpul liber se constituie dincolo de obligatiile scolare, profesionale, familiale sau sociale. Timpul liber difera de la un tip de societate la altul, depinzand in general de gradul de dezvoltare socio-economica a societatii respective. Primul aspect ar fi acela al perspectivei teoretice care sustine ca, fara o buna secventializare si alocare a intervalelor de timp pe tipuri de activitati, nu se poate vorbi de randament, ci de lipsa performantei. Din alta perspectiva, a transpunerii teoriei in practica, este greu de ajuns la un model ideal teoretic, perfect aplicabil. Pentru fiecare dintre noi problema este organizarea.. Lucru care se rasfrange si asupra timpului liber. Fiecare este responsabil de timpul sau liber. Normal ca nu stim ce sa facem cu acest timp liber, nu exista o cultura a timpului liber, de diversificare a modalitatilor de petrecere a timpului liber: televiziunea ne ocupa timpul liber cotidian.Trebuie sa facem distinctie cand analizam timpul liber: timpul liber cotidian, timpul liber de la sfarsitul de saptamana, concediul de odihna.In privinta timpului liber lucrurile se pot aborda din doua unghiuri: ce trebuie sa faca individul, ce trebuie sa faca institutia. O modalitate de a-l cointeresa pe individ trebuie facuta mai degraba prin cultura timpului liber si mai putin prin stimularea materiala. Sigur ca daca ai mai multi bani iti poti permite satisfacerea mai multor nevoi de petrecere a timpului, poate a celui dedicat unui hobby.Al doilea palier pe care se poate merge ar fi schimbarea mentalitatii individului si abordarea educationala a conceptului "timp liber", fapt care pleaca din scoala, din familie si se continua in institutia in care lucrezi. Timpul liber nu inseamna cel de fiecare zi, din afara orelor de program, pentru ca acesta este foarte redus, ci timpul pe care il avem la dispozitie pentru sport, pentru teatru, concert, pentru o plimbare, o excursie, pentru citit o carte, pentru a ne satisface un hobby. Importanta este insa o educatie consistenta. Ca sa rezolvi o problema, cum este cea a stresului si a timpului liber, este necesara educarea individului sa recunoasca problema, sa devina constient ca lipsa timpului liber conduce negresit la stres si la un randament Poate ar trebui sa abordam managementul timpului dintr-o alta perspectiva decat cea traditionala, personala, acordand atentie prioritatilor si nu urgentelor. Sau cum ar spune anglo-saxonii: "Be important, before the urgent" - ("Mai intai lucrurile importante si apoi cele urgente").
La sfârsitul unei zile, dupa un program scolar încarcat - sportul, muzica si arta pot fi domenii în care fiecare elev sa-si desfasoare o activitate ca manifestare a timpului liber.Dobândirea deprinderilor de organizare a timpului liber face posibila atitudinea pozitiva de actiune si decizie în viata sociala - o autoevaluare în lupta cu timpul si a câstiga "bucuria de a sti sa traiesti".